Monologul din grădină lyrics

În grădina fără flori a unui arhitect

Pășesc cu grijă printre spini ce mă străpung în piept

Îmi lasă urmă și miros numai de flori murdare

Ce-au crescut în ură, dușmănie și frustrare

E un lucru omenesc că și profeții greșesc

Mi-au prezis fericire când eu n-am timp să iubesc

O oază de liniște o caut prin închisori

C-atunci când plec, să plec curat în mână cu două flori

În pustiu rătăcesc și aud cum urlă la lună

Haitele de lupi se năpustesc la stână

Ochi de demoni ce lucesc noaptea-n plină stradă

Bagă prafuri și pastile animalele de pradă

Tatăl nostru, unde ești?

Zi-mi ce-i de făcut!

Printre gratii un imperiu se uită pierdut,

Iar derbedei cu artilerie din fabrica de speranțe

Sunt blindați și se ridică din rafalele de gloanțe

Mă lupt cu ego ce mă-ndeamna crucea să n-o car

Să gust fructu' pasiunii dintr-un amor amar

Pe când giuvaiere, briliante zac în Marea Moartă

Timpul meu e frate cu "a fost odată",

Dar ies din întuneric, c-am ales lumina

Las în urmă rugina, cum a făcut Cristina.

• Artist:F.Charm