Avant qu'elle parte [Romanian translation]

Absurd e, atât de surd, o iubeşti şi totuşi fugi de ea (x2)

Îţi cer iertare pentru nopţi de nesomn, cu repetare,

Îţi cer iertare c-ai stat la cozi, ai protestat la controale,

Îţi cer iertare, de arest preventiv, percheziţionare,

Îţi cer iertare că te-am lăsat prea rapid, c-am devenit

muzician,

Atunci când la mesaje uitam să-ţi dau răspuns,

Atunci când, între 2-3 concerte, la tine n-am mai ajuns,

Atunci când, ca să nu mă loveşti, minciuni multe ţi-am spus,

Atunci şi-oricând, de buna ta credinţă eu nu m-am îndoit

nicicând.

Mama ta-i floare rară, iubind-o, o uzi, copile,

Dragostea ta o ţine-n viaţă, deci nu o omorî cu zile,

Spune-i c-o iubeşti, că-ţi pare rău că eşti scandalagiu mare,

Cum să mai scape când fraţii tăi mai mari au luat cu

executare?

Cearcănele mă-mpiedică să-i mai zâmbesc. Oare?!

Mai bine mor eu decât să o văd cum moare,

Plânsul tău peste răni mă ustură, voiam să-ţi fiu pe plac,

Blestem, în veac, ziua când ei groapa ţi-o fac.

Şi chiar când toată lumea-i împotriva ta,

Cea mai bună prietenă, ea ţi-i,

Ţi-ar plăcea să-i spui ce înseamnă pentru tine, nu-i aşa?

Cât timp mai e printre cei vii,

Dar n-ai îndrăzneala,

N-ai îndrăzneala,

N-ai îndrăzneala să-i spui...(x2)

Sigur sunt că i-ar plăcea, atât, s-audă „mamă, te iubesc”,

Nu pe babacu’ tău cum urlă „în stradă te izbesc”,

Sigur sunt că moare după o săptămână, dacă nu-i cu tine,

Şi că lipsa ta o doare mai rău decât dac-ar cădea, din pod,

de la-nălţime,

Sigur sunt că i-ar plăcea ca tu s-o iei în braţe,

Exact cum te lua şi ea, 12 luni, în primul an de viaţă,

Sigur sunt că, iubind, nu vezi tu mai departe,

Dragostea, în loc să i-o porţi mamei, i-o dai unei idioate.

Ore-ntregi, pe mobil, cu mefeia* (*femeia),

la vrăjeală te-ntinzi,

Când sună maică-ta te grăbeşti să-i închizi,

De eşti cu gaşca îi ţii piept, ridici capul, lecţii vrei să-i dai,

Dar uiţi cum de cap te ţinea la piept, din sânii ei sugeai,

Crede-mă pe cuvânt, alţi plămâni poţi avea, dar

nimeni n-o poate-nlocui pe MAMA ta.

Ai locuit în ea şi-n locuinţa sa,

E singura persoană ce să moară ’naintea ta ar vrea.

Pentru ea, la secţie, tu nu erai nicidată vinovat,

Dar pentru mine eşti, tu- bronzat, ea, de-un galben decolorat.

Doar ea suportă egoismul tău dintotdeauna,

Buricul pământului nu eşti, dar cel al mamei tale- întruna.

Şi chiar când toată lumea-i împotriva ta,

Cea mai bună prietenă, ea ţi-i,

Ţi-ar plăcea să-i spui ce înseamnă pentru tine, nu-i aşa?

Cât timp mai e printre cei vii,

Dar n-ai îndrăzneala,

N-ai îndrăzneala,

N-ai îndrăzneala să-i spui...(x2)

De plecat, nicicând n-am plecat,

Am rămas neschimbat,

De nu-i vocea sau statura mea,

Oh, mamă,

Eu sunt, da,

Vreau să vezi de mi-i ok. logodnica,

S-aud „hai, sus!”, eu, copil, ce cădea,

Mamă, unde te-ai dus de-aicea?!

Priveşte-mă cumva!

Să te strâng tare-n braţe, pur şi simplu,

Să-ţi spun atât, "te iubesc!", dar nu m-a lăsat timpu`,

Odihneşte-te în pace! (x2)

Trup şi suflet ţi-ai dat tu pentru noi,

De nu mai am cerneală, stiloul în lacrimi mi-l înmoi.

Azi mama nu mai e pe pământ,

Am căzut urât,

Dar nu puteam să cad mai jos de-atât...

Frate, nu te purta ca un copil instituţionalizat,

Dacă ai o mamă, fă-i pe plac şi spune-i c-o iubeşti,

Cât n-a plecat...

Tuturor celor ce încă mai au o mamă:

Chiar dacă moartea nu poate opri iubirea,

Spuneţi-le că le iubiţi,

Înainte să plece...

• Artist:Sexion d'Assaut