Telefon peste moarte [French translation]

În lumea numelor străine

mă simt şi eu un străinez,

iau telefonul lângă mine

şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc fără speranţă drama

că neamul meu acum e frânt,

mi-e dor de tata şi de mama,

dar nu au număr la mormânt.

Mi-e dor de tata şi de mama,

dar nu au număr la mormânt.

Cine are părinţi pe pământ, nu în gând,

mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,

astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

De convorbiri cu ei sunt gata

şi în necunoscut mă zbat,

îi sun pe mama şi pe tata,

dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă

şi aparatul n-are ton,

deodată aflu şi tresar că

nici moartea n-are telefon.

Deodată aflu şi tresar că

nici moartea n-are telefon.

Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuţi,

tot n-am unde să-i sun pe părinţii pierduţi.

După cum i-am iubit şi la cât mi-e de dor,

cred că numele lor este plus infinit.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,

cu lacrimi bine vă cuvânt,

şi uit că aţi plecat departe

şi n-aveţi roaming sub pământ.

Formez un număr oarecare,

întreb precipitat de voi,

dar ştiu că mort e cel ce moare

şi nu mai vine înapoi.

Dar ştiu că mort e cel ce moare

şi nu mai vine înapoi.

Pot să fiu omul bun, fiul plin de virtuţi,

tot n-am unde să-i sun pe părinţii pierduţi.

După cât mi-e de dor şi la cum i-am iubit,

cred că numele lor este plus infinit.

Şi vai, de-atâta timp încoace

vă chem şi-n visuri să v-ascult,

dar iarba pe morminte tace

cu număr desfiinţat demult.

Şi dacă o să ţinem minte,

probabil când o fi să mor,

am să vă caut în morminte

pe-un număr de interior.

Am să vă caut în morminte

pe-un număr de interior.

Cine are părinţi pe pământ, nu în gând,

mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că am fost, că n-am fost, sau că suntem cuminţi,

astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi. (bis)

• Artist:Adrian Păunescu