Caro babbo [Romanian translation]

Îmi păreai înalt, foarte înalt, când eram mititel;

erai bunul meu gigant, care se juca de-a v-ați ascunselea.

Îmi bătea tare inima, cât stăteam în așteptare,

fericit să mă ascund, dar și să fiu găsit.

Te simțeam puternic, și uneori mă temeam un pic de tine,

dar erai calul meu supus, și covorul era câmpia.

Și coboram, și mă plimbam în pantofii tăi greoi,

printre dealuri din fotolii, cu-ai mei pași de uriaș.

Era plăcut, era foarte plăcut,

îmi amintesc și îți spun:

erai cel mai mare erou al meu,

erai primul meu prieten veritabil.

Dar te-ai micșorat în primii mei ani de școală,

te întorceai târziu acasă și mama era mereu singură.

Mă trezeam brusc și vă auzeam încă urlând;

erai mereu și mai nervos, și nu mă ascultai.

În alte dăți mă băteai, și cuvintele tale dure

îmi deschideau doar o viață de temeri.

Erai absent, intangibil.

Te uram, și-ți spun:

erai în visul meu omul negru,

erai dintr-o dată inamicul meu.

Și am purtat ca pe un doliu sângele tău în vene,

dar cu toate astea inima mea încă te iubea.

Și acum, tată, îți scriu ca atunci când eram copil,

ca atunci când, pentru a ne găsi, ne jucam de-a v-ați ascunselea.

Și acum e frig, chiar foarte frig,

plâng în timp ce-ți spun:

ce mai aștepți, de ce nu vii

tată, dacă-mi ești prieten?

Era plăcut, era foarte plăcut,

am înțeles și îți scriu:

de câte ori mai trebuie să mor,

ca să mă simt încă viu?

• Artist:Marco Masini
• Album:Marco Masini (1990)