Ljubio sam snašu na salašu [Romanian translation]

Ei, tocmai m-am gândit din ce fac chitarele, şi i-am întrebat şi pe Mita şi pe Proca şi pe acel Milet Devici birtaşul, ştie cineva, dar nimeni n-a ştiut să-mi spună. Şi atunci mă gândesc, la urma urmei, nici nu-i aşa de important. Că, uite, şi chitara asta a mea, şi veche şi Dumnezeu ştie cum facută, şi sună şi se aude dar iarăşi cântă. Şi-o să încerc acum la ea să vă cânt, sau aş putea spune să vă povestesc ce mi s-a întâmplat odată când am fost la Igioş la târg şi încă eram un ştrengar.

Plec odată la Igioş, era acolo un târg. Acuma, oare târg, oare bâlci chiar nu-mi pot aduce exact aminte. Dar ce-a fost a fost, bunica mi-a dat ceva bani, cât am putut eu să am atunci, undeva optsprezece, nouăsprezece ani, deja ajunsesem flăcău pe uliţe, şi bunica mea a spus: "Na fiule bani, du-te la Igioş şi cumpără un cal frumos. Nu contează de care, acuma ori mânz, ori armăsar numai iapă să nu cumperi!" Ei chiar aşa mi-a spus. Bunicii niciodată nu i-au prea plăcut iepele. Şi acuma am înţeles-o, de când am crescut.

Şi aşa am pornit, şi am vrut s-o iau pe o scurtătură, peste câmp. Nu mi-am amintit de cum se zice: pe scurtătură - mai aprope pe ocolite. Era vara, cum ar spune englezii, "Summer time, when the living is easy", undeva pe la Schimbarea la faţă putea fi chiar nouăsprezece, douăzeci luna august. Soarele s-a ridicat, amiaza, iar de drumul ăla nici urmă. Oare cât am hoinărit. Doamne, cât am hoinărit. Şi flămând şi setos şi obosit. Şi încă mi-a spus mama! "Ia ceva de mâncare cu tine.", "Da", zic, "dă-o încolo mamă, ce să iau, în două ceasuri am venit". Dar pe dracu, chiar mi-a lipsit. Şi văd că se iveşte un sălaş în umbra nucilor. Acuma, erau cocotieri sau de altfel de nuci, asta nu pot să-mi amintesc, dar zic, hai să mă abat, acuma ce, ce mă costă? Poate o să-mi dea o bucată de pâine şi unsoare şi-un pic de boia pe deasupra, după aia un pahar de apă, şi speram şi la un şpriţ uşor, pe care ungurii îl numesc "Hozsu lepes", şi asta pe ungureşte înseamnă "pas lung".

Şi când am ajuns la acel sălaş, prima dată am văzut pe masă o pâine albă, se vedea că e rumenă, aşa, pâine caldă. Şi prin curte peste tot alergând pui, Broiler cum se numesc. Frumos îi văd şi-n zi de azi cum se mişcă prin curte stânga - dreapta. Întredeschisă uşa de la afumătoare. Şi acolo... ei, minunăţie! Imediat mă ia foamea când îmi amintesc de asta. Şuncă, slănină, dar şti de care slănină? De-aia care are un strat de slănină apoi un strat de şuncă, şi aşa de cinci - şase ori straturile astea. Apoi caltaboşi, tobă, sângereţi...Iar jos un butoi de tablă plin de jumeri în untură. Cum ar spune japonezii, ikebana, adevărată ikebana. Nimic din astea nu m-a atins, cum se spune, pe mine chiar dacă eram flămând ca un drac. Ei, dar o noră blondă care se mişca stânga - dreapta prin curte şi hrănea deja pomeniţii pui...

Dacă atunci aş fi avut o casă şi-un teren,

Cinci - şase porci şi măcar o vacă,

şi curte, în ea un măr sau un prun

aş fi luat-o pe nora blondă.

Întreb: "Deci, unde-ţi sunt bunica şi mama? "

Ea îmi spune aşa:

"Bunica până marţi nu se întoarce,

iar cu mama o să fie uşor!"

Dar, să nu te mint, un sfert de oră, ameţit...

Am sărutat-o pe noră la sălaş, cu patimă,

era parfumată ca un trandafir de mai.

Mi-a spus în sfârşit, dar mult prea târziu,

că are un soţ mustăcios.

Abia atunci văd după căpiţă o umbră,

cu o furcă pe şoţul ei.

El îmi spune: "Hei, tu, vagabondule,

las-o imediat pe nora mea!"

Dar înainte de asta, acuma, o secundă sau două...

Am sărutat-o pe noră la sălaş, cu patimă,

era parfumată ca un trandafir de mai.

Mi-a spus în sfârşit, dar mult prea târziu,

că are un soţ mustăcios.

Din vremea aia în galaxie se jucau multe arătări incredibile. Uite, chiar acuma am citit de cometa Kohoteclova, si toate stelele alea cu coadă, şi atunci acel triunghi al Bermudelor unde într-un mod misterios dispar avioane şi vapoare puternice. Atâtea vapoare au dispărut acolo că mă îngrijorez puţin şi pentru Slavonski Brod să nu i se întâmple ceva. Atunci ruşii în cosmos, nu ştiu, americanii în cosmos, Chinezii în cosmos, Boghicevici în cos... Toţi în cosmos. Mare minune!

Am spus astea doar ca să ilustrez un pic, aşa, misticismul şi astea, tot ce se întâmplă, pentru că eu tot ce mi-am închipuit, tot ce am visat, toate mi s-au împlinit. Toate chiar mi s-au împlinit! Uite, tocmai mi-a murit un unchi din Gospodinaţ, şi mi-a lăsat doisprezece acrii de pământ roditor ştii de care? Zic udă-l, nu ştiu, îngrăşăminte, stropeşte, aia, aialaltă, hibrizi. De unde, ştii cum e pământul ăla? Acolo dacă un nasture ai semăna imediat ar răsării ceva. Îţi spun, acolo poţi să semeni şi caramele, atunci ăla, pomul ăla de fac negrii pâine din el. Şi minune, toate ar răsării. Aşa pământ.

În sat - două case. Una chiar pe strada principală. Să nu-ţi spun nici cum se numeşte strada nici care-i numărul casei şi când vii, imediat o s-o vezi. Imediat, imediat se vede. Ei, şase ferestre la stradă din care patru "chibiţfenster", aşa, atunci când pun muşcate, iar iarna atunci când nu există nicio altă floare, atunci acei trandafiri de iarnă, mici, ăia galbeni care miros frumos, şi minunăţie când trec oamenii şi toţi se uită şi vorbesc: "Uite ce frumos îi, uite ce minunat îi" şi câte mai vorbesc. Cum n-ar vorbi. A doua casă mi-e în faţa bisericii, tot pe colţ, la fel e frumoasă şi plină ochi, numai că e cu acoperiş de paie. Dar nu contează, acolo trăiesc bunica şi mama.

Si sălaşul, ei, mă întrebi cât mi-e de mare. N-aş putea să-ţi spun cât e. Şi eu am vrut să ştiu şi am chemat un topograf chiar de la Szeged să măsoare dar n-a putut săracul, la jumătate s-a încurcat. Iaca, n-a putut din prima. Dar uite, să iei un cal dimineaţa, dar un cal bun, să-l iei şi să călăreşti până seara şi seara când ţi-e destul şi ţie şi calului şi te gândeşti: "Unde am şi plecat să călărim?" încă sunteţi pe sălaşul meu. Uite, atâta e.

În grajd şase cai, patru din ăia de care-i leg la căruţă sau cînd ar, sau din astea. Şi doi albi, din ăia de paradă, numai când e, când sunt sărbători, sau iarna, atunci la sfântul Ion, când îi înham la sanie, şi cu zurgălăi, minunăţie.

Vaci am cincisprezece bucăţi, Simmental, din alea olandeze. Ştii cum sunt? Ca şi cum au ieşit din farmacie. Să stai să te uiţi şi să zici: "Ei, astea sigur au lapte ambalat!" aşa sunt. Dar nu-i adevărat, au lapte obişnuit ca şi toate vacile numai că sunt aşa curate, ca de la ciocolată, din pozele alea, ciocolată cu lapte, minunăţie.

Porci am douăzeci şi cinci de bucăţi Yorkshire şi douăzeci şi cinci de bucăţi, acuma e Berkshire sau Burt Lancaster, nu ştiu, întotdeauna încurc aceste două nume. Am şi ceva purcei. Păsări? Atâtea păsări nu ai văzut. Să hrănesc jumătate de Africa. Ştii de care: curci şi raţe şi gâşte, am uitat oare ceva - tot una, am de toate. Am încercat cu calculatorul să le socotesc cîte am dar mi-a sărit siguranţa, nu merge! Vezi aşa, de exemplu, câteodată mă trezesc, mă uit pe geam şi zic: "Uite ce zăpadă o căzut!", ştii s-a albit sălaşul. După aia mă gândesc, nu poate fi zăpadă, dă-o încolo, e vară, ce zăpadă?! Atunci sunt ouă pe sălaş! Şi nu poţi să le aduni. Tocmesc clacă să adune ouăle, dar nu se poate, cum adunăm, iar se pun fără să auzi.

Am şi ceva bani, nu e că nu am. Nu aş vrea să vorbesc despre asta, câţi am şi unde îi ţin.

Dar stii, să-ţi spun atunci, slabă împlinire pentru mine din toate aste câte le-am enumerat. Ştii, cănd câteodată vara, când e câteo caniculă, şi eu mă răsucesc stînga - dreapta sub plapuma aia, şi nu pot să adorm, şi ies în pridvor, mă aşez pe trepte, mă uit la stele şi mă gândesc: "Mama lor de stele, câte sunt nu poţi nici să le numeri, mare minune!" Da! Ei vezi atunci cu multă tristeţe îmi aduc aminte:

Am sărutat-o pe noră la sălaş, cu patimă,

era parfumată ca un trandafir de mai.

Mi-a spus în sfârşit, dar mult prea târziu,

despre soţul ei mustăcios.

(Ei, să-l negrească ceasul rău când l-am văzut şi când a venit şi tot... Acuma ce-a fost a fost...)

• Artist:Đorđe Balašević
• Album:Ljubio sam snašu na salašu (1978) -Singl