The Song of Beren and Lúthien [Romanian translation]

Frunzele erau mari , iarba era verde

Florile de cucută înalte și demne

Și-n cea poiană lumina se-ntrezari

A stelelor în umbră licărind .

Tinúviel acolo dansa

Cântul celui flaut nevăzut,

Și lumina stelelor se revărsa pe-al ei păr

Peste ale sale veșminte licărind

Atunci Beren se arătă din munții cei frugurosi

Iar el pierdut rătăcit-a în cel frunziș

Și unde cel râu al elfilor se revărsă

El mărșălui singur și -ndurerat

El trecu printre florile de cucută

Și văzu în minunare flori aurii

Peste-a ei mantie , mânecile-i

Și păru-i precum o umbră-i urma calea

Încântat vindecata-și picoarele extenuate

Ce peste dealuri damnate fură a zăbovi

Și-nainte mărșălui grabnic, puternic și rapid

Și cuprinse cele raze de luna strălucind

Prin dese păduri în Elenhome

Ea dezimvolta zburdă dansând

Și-l lasă singur , încă a zăbovi

În pădurea cea liniștită ascultând

El acolo auzi adesea cel răsunet zburdând

Al picioarelor ușoare semeni frunzelor de tei

Ori muzică izvorând subteran

În ascunse gropi tremurând.

Acum Veștejite-s frunxele cucutei

Și una câte una , cu cel oftat sunet

Șoptind căzură frunzele fagilor

În iernatecul ținut al pădurii rătăcind

Delungat l-a căutat , rătăcind departe

Unde petalele celor ani răzlețite

De-a lunii și-a stelelor strălucire

În geroase paradisuri tremurând

Mantaua-i licărea sub clar de lună

Precum pe cel vârf de deal, 'nalt și departe

Ea a dansat , și la picioarele-i se răspândii

O pânză(ceaata) de argint tremurândă

Când iarna trecu, ea din nou se arătă

Și-al ei cânt viață aduse vara neașteptată

Precum ciocârlia se ridica, și ploaia ce se revărsa

Apa se topea clocotind.

El văzu cea vărateca floare elfă

La picioarele-i , și din nou se vindecă

El tânjea lângă ea a dansa și-a cânta

În cea iarbă , fără griji.

Din nou ea iar plecă, însă îndată el se arătă

Tinúviel! Tinúviel!

El pe numele-i elf o strigă

Și iată ea se opri ascultând

O clipă ea stătu , și-o vrajă

Al lui glas propagă peste ea: Beren se arătă

Și pierzania căzu peste Tinúviel

Că în brațele-i se regăsea strălucind

Timp ce Beren se uită în ochii săi

În oglindirea/ umbrirea părului ei

Cel fior lumina stelară

El văzu acolo oglindit strălucitor

Pe Tinúviel cel drept elf

Nemuritor fecior , înțelept elf

În spatele-i reflectând al sau păr

Și Brațele-i precum argintul strălucind

Îndelungat fu' calea pe care destinu îi purta

Peste pietroși munți , friguroși și suri

Prin palate de oțel , uși întunecate

Și păduri umbrite de noapte , făr de zori de zi

Oceanele înaintea lor se regăseau

Și totuși , în cele din urmă se întâlniră încă o dată

Și cu mult în urmă ei păliră

În cea pădure , cântând făr' de suferința

• Artist:J. R. R. Tolkien