Одна [Odna] [Romanian translation]

Fumul va învălui cu firul său de păr

Palma focului înverșunat,

Durerea își va ridica glasul:

"Cerule, ia-mă pe mine!"

Îți voi da sufletul meu orb,

Voi arde până mă fac tăciuni,

În lanțurile veșnice ale înăbușirii

Mă voi întoarce din nou aici.

Of, nu mi-e somn

În noaptea asta întunecată,

Să nu împrăștie vântul durerea a ceea ce mi-e mai drag,

Să mă înalț precum o pasăre și să rămân tot acolo,

Să nu ating cerul cu o singură aripă.

Acea durere îmi mistuie sufletul,

Lumea mi-e nimicită,

Dar eu sunt tot aici

Sub ochii fețelor avide

Și ai rădăcinilor străine,

Mă voi întinde pe Tatăl nostru Pământ

Și nu voi mai avea cum să mă ridic.

Să nu mă ridic!

Nu mai am cum să mă ridic!

Sunt singură printre chipuri palide,

În lumea umbrelor străine.

Rătăcesc iar pe lume,

Ascunzându-mă de oameni,

Îmi voi destăinui secretul,

Păstrând porunca strămoșilor,

Poate că peste veacuri

Neamul meu mă va găsi.

Alerg după vârtejul timpului

Alerg și-o chem pe Iavi după mine1,

Dar Iavi îmi zice așa cu glasul său:

"Mor alături de un suflet străin

În plaiul meu natal".

Mor, fug...

Neamul meu a adormit în uitare

Și eu am devenit o verigă

A lanțului pământean

Care e făurit din ideile ce-mi sunt străine,

Vreau s-o iau la fugă de aici,

Cât mai departe de oameni.

Să fug!

Sunt singură printre chipuri palide,

În lumea umbrelor străine.

Rătăcesc iar pe lume,

Ascunzându-mă de oameni,

Îmi voi destăinui secretul

Ce mi-a fost lăsat de strămoși,

Poate că peste veacuri

Nu voi mă fi singură!

Să stau lângă scrumul

Focului mort,

Zeii mei dragi, unde sunteți oare?

Cerule! Ascultă-mă pe mine!

Îți voi da sufletul meu orb,

Voi arde până mă fac tăciuni,

În lanțurile veșnice ale înăbușirii

Mă voi întoarce din nou aici.

1. În neopăgânismul slav, lumea este divizată în trei părți: Navi - adăpostul zeilor răi, Pravi - adăpostul zeilor buni, Iavi - lumea pământeană

• Artist:Arkona
• Album:Slovo (Слово)