Cântecul foamei

Nu ma osandi, stapane

Ca de suflet ma desparte trupul care cere paine

Cum as zdrobi cu sila glasul carnii care tipa

Insa doamne n-am aripa

Plamadit sunt din argila;

Cum a distrus in mine flamanzenia nebuna

Tot ce sufletul aduna sa se apropie de Tine

Doamne, nu mai pot fi ca si cei satui

De grau, de poame

Caci intr-un pustiu de foame mi se ratacira pasii.

De voi fi fost candva ciorchine

Azi sunt prastina stoarsa-n teasc

In flamanzenia din mine

Turnati o zeama si renasc.

Priviti-mi hoitul cum se strange

Un bors cu stir l-ar incalzi

Un fir de iarba de-as atinge

Fulgerator as inverzi;

Lasati-mi mana de fantoma

Din pom sa ia macar un mar

Muscand m-as umple de aroma

Si-as mai trai intr-adevar.

Ca-n tara turmelor si-a painii

Visez o cina de ciuperci

Lasati-ma s-acir cu cainii

La raiul unui blid cu terci.

In bezna noptilor adanca

Prapastii oarbe se deschid

Cand ultimul lingau mananca

Eu zac pe lingura si blid.

O Milostivule Tu care

Din doi ciortani si cinci colaci

Facut-ai munte de mancare

Sa saturi gloata de saraci.

Repeta Bunule minunea,

Si ospateaza mii de guri

Si mie asculta-mi rugaciunea

Da-mi cosul cu firimituri.

Ca-n tara turmelor si-a painii

Visez o cina de ciuperci

Lasati-ma s-acir cu cainii

La raiul unui blid cu terci.

In bezna noptilor adanca

Prapastii oarbe se deschid

Cand ultimul lingau mananca

Eu zac pe lingura si blid.

• Artist:Nichifor Crainic