Un lung tren ne pare viața

Un lung tren ne pare viaţa,

Ne trezim în el mergând,

Fără să ne dăm noi seama

Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte

Unde stăm câte-un minut;

Până când să ne dăm seama,

Sună, pleacă, a trecut...

Iar durerile sunt staţii

Lungi, de nu se mai sfârşesc,

Şi în ciuda noastră parcă

Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare

Înainte tot privim

Să ajungem mai degrabă

La la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele şi anii,

Clipe scumpe şi dureri,

Noi trăim hrăniţi de visuri

Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă,

Câţi în drum n-am întâlnit!

Iar câte-un bătran coboară

Trist şi frânt şi istovit...

~ ~ ~

Vine odată însă vremea

Să ne coborâm şi noi;

Ce n-am da atunci, o clipă,

Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar, pe când privind în urmă,

Plângem timpul ce-a trecut,

Sună-n Gara Veşniciei:

Am trăit şi n-am ştiut!...

• Artist:Traian Dorz