Ultima scrisoare lyrics
Ultima scrisoare lyrics
Sfârșitul a venit fără de veste...
Ești fericită?...Văd că porți inel!...
Am înțeles...Voi trage dungă peste
nădejdea inutilă...Fă la fel!...
Nu, nici un cuvânt, nu spune că-i o formă
cunosc însemnătatea ei deplin...
Știu, voi aveți în viață altă normă,
eu însă în fața normei nu mă închin
Nu te mai cânt în versuri niciodată...
mai mult, în drumul tău n-am să mai ies;
nu-ți fac reproșuri, nu ești vinovată
și n-am să-ți spun că nu m-ai înțeles
A fost, desigur, numai o greșeală
putea să fie mult - nimic n-a fost
în veșnicia mea de plictiseală
tot nu îmi închipui că puneai vre-un rost
Cand degete de Midas am pus, magic,
pe fragedă ființă-a-ta de lut
suna în mine murmurul pelagic
al sfintelor creații de-început
Vedeam cum peste vremuri se înalță
statuia ta de aur greu, masiv
cum serioase veacuri se descalță
si-ngenunchiate în rânduri, submisiv
La soclul tău dumnezeiesc așteaptă
să le întinzi cu zâmbet liniștit
spre sărutare adorată, dreaptă
înainte de-a te șterge în infinit
Oh, de-am fi fost alături doar o oră
am fi rămas în auriul vis
ca o eternă roză auroră
de înțeles, de nedescris
Ireversibil s-a încheiat povestea
și nici nu știu de ai să mai citești
din întâmplare rândurile acestea
în care aș vrea să fii ce nu mai ești
N-am să-ți strivesc eu visul sub picioare
n-am să lovesc cu vorbe ce mi-i drag
aș fi putut să spun :"Ești ca oricare!"
dar nu vreau în noroaie să mă bag
De-ar fi mocirla în jurul tău cât hăul
tu vei rămâne nufărul de nea
ce-l străjuiește beat de pofte TĂUL
ce-l ține candid amintirea mea
Vei fi acolo neîntinată
te voi iubi mereu fără cuvânt
și lumea n-o să știe niciodată
de ce nu pot mai mult femei să cânt
Acolo sub lumina de mister
scăldată în apa visurilor lină
vei sta iubito ca-ntr-un colț de cer
o stea de seară blândă și senină
Și când lumea va fi rea cu tine
când au să te împroște cu noroi
tu fugi din lumea visului la mine
Vom fi iar singuri amândoi
cu lacrimi voi spăla eu orice pată
cu versuri nemaiscrise te mângâi
și-n dulcea lor cadență legănată
te vei simți ca-n visul cel dintâi
Și de va fi cum simt eu de o vreme
să plec de aicea de la voi curând
când glasul tău pe mine o să mă cheme
voi reveni la tine din mormânt
Și de va fi să nu se poată trece
pe veci pecetluitele hotare
m-oi zbate crunt în țărâna rece
în noaptea mare, mare, tot mai mare.
- Artist:Mihai Beniuc