Puisque tu pars [Romanian translation]

Pe când umbra-ţi creşte,

Chiar de n-avem munţi cu creste,

În văzduh, umbra s-a dus, mai sus de-ale uitării trepte.

Puşi să ştim, dar pe de rost,

Făr-a pricepe ce-a fost...

Să visăm ce dorim şi să trăim spunând "Amin!"

Când crezi cu-adevărat,

Cum mai clar nu ţi s-a dat

Că, deşi dai tot ce ai, de-ajuns nicicum nu poate fi.

Când în altă parte

Inima din plin îţi bate

Şi cum te preţuim prea mult şi nu te-oprim...

Pentru că pleci...

Hm, hm...

Vântul să te-ndrume, unde suflete mai bune

Te-or iubi cu mult mai bine,

Cum n-am putut noi cu tine.

Viaţa lecţii să-ţi fi dat,

Dar tu să fii neschimbat.

De n-ai mai fi cel cunoscut, de mult te-am fi pierdut.

Rămâi cu-acest noroc

Ce, tăcuţi, îl vrem cu foc.

Când tu crezi, cu-aşa tărie, că va fi o grozăvie,

Şi din oraş tu fiind plecat,

Cum octombrie de-april e depărtat,

Să ştii c-aici va fi din tine o amprentă

Permanentă...

Drame, plâns ce doarme,

Slabe, de râs arme,

Eşti sortit durerilor ce plâng doar în interior,

Când ai, ca aşezare,

De azi, întinsa zare,

Tu, exilat, cum să te-ntorci să fi-nvăţat...

Prea mult n-ai stat...

Hm, hm...

(Dintre poveşti

Să-ţi aminteşti

Că ne-ntâlneşti,

Întrucât pleci...)

(Dintre poveşti

Să-ţi aminteşti

Că ne-ntâlneşti

Întrucât pleci...)

(Dintre poveşti,

Să-ţi aminteşti)

-Să-ţi aminteşti

(Că ne-ntâlneşti)

-Că ne-ntâlneşti

(Întrucât pleci...

Dintre poveşti,)

Să-ţi aminteşti)

Că ne-ntâlneşti

Întrucât pleci...)

-Puteam încuia, chiar uita uşile-acelea,

-Lăsa tot pentr-un gest simplu, ce n-a venit ca răspuns

(Dintre poveşti

Să-ţi aminteşti

Că ne-ntâlneşti

Pentru că pleci)

-Puteam şi dărui atâta dor şi forţă

-Dar ceea ce puteam tot nu era de-ajuns...

(Dintre poveşti)

-Nu-i de-ajuns...

(Să-ţi aminteşti)

-Nu-i de-ajuns...

(Că ne-ntâlneşti)

-Nu-i de-ajuns...

(Întrucât pleci)

• Artist:Jean-Jacques Goldman